sâmbătă, 27 iulie 2013

Cetatea Brasovia

Cred ca toti cei ce parcurg blogul meu au vizitat Brasovul. In drum spre statiunile montane, cu prilejul manifestarilor culturale sau pur si simplu la shopping. Eu, la randu-mi, am vizitat de foarte multe ori Brasovul si sunt dezamagit de involutia acestuia. Sunt foarte multe cladiri in paragina, zona garii e un adevarat focar de infectie, plin de shaormerii, de betoane (zonele verzi scad vazand cu ochii -acum se poarta verdele de Buruenesti, dupa numele Tampului supt poala caruia Salzburgul Romaniei ajunge inecat in colb si gaze de esapament), o gramada de giratorii, de autobuze belaruse si turcesti (transportul ecologic cu troleibuze e la limita subzistentei iar cel cu tramvaiul a fost desfiintat).

Cu toate acestea, zona centrala a fost destul de bine conservata si aici mai gasesti petice de culoare verde, presarate cu flori multicolore. Asa ca, haideti la plimbare.

Incepem promenada de pe bul. 15 noiembrie, atenti la casele vechi, unele adevarate bijuterii. 

Ne continuam drumul prin Piata Teatrului, pe bul. Eroilor, str. Nicolae Balcescu, Aleea Tiberiu Bradiceanu (paralela cu str. Castelului, deschisa traficului auto) pentru a ajunge la telecabina Tampa si pe muntele Tampa (cu un popas la apeductul municipiului Brasov). 

Urmeaza o lunga si binemeritata pauza, la umbra, la inaltime, prilej pt. realizarea catorva fotografii si filmulete panoramice.

Coboram cu telecabina si dorim sa ajungem in centrul vechi, pe stradutele cochete si curate: str. Suisul Castelului si str. Castelului. Suntem in centrul istoric, printre mesele cafenelelor, pe str. Michael Weiss, Postavarului si Republicii. Cafenele, deci inca o cafeluta... Si inca una, monser...

Salutam minunata zona si ajungem, pe str. Muresenilor, in Livada Postei (daca mai aveti timp, neaparat vizitati Biserica Neagra si Cetatuia de pe Straja), de unde luam autobuzul in ce directie dorim...

vineri, 26 iulie 2013

Schitul "Inaltarea Sfintei Cruci" Sadinca

Judetul Sibiu. O varietate de forme de relief, deci zone de o exceptionala frumusete.

Viile judetului, renumite candva in Europa, au disparut. Cele de la izvorul Secasului (cele mai nobile din Transilvania) au disparut impreuna cu un sat: Sadinca. Un sat bogat, cu pamant roditor si oameni harnici, ajuns acum un catun (3 case cu 4 batranei), undeva intre dealuri, la granita dintre judetul Sibiu si judetul Alba.

Parintele David, impreuna cu o mana de oameni inimosi, a terminat constructia schitului, in anul 2006. Cum omul sfinteste locul, poti spune ca aici e raiul pe pamant. Gasesti intotdeauna o chilie in care sa-ti odihnesti oasele obosite dupa atata drum.

Am atasat cateva fotografii realizate in toamna anului 2010...



 ...apoi cele realizate in iulie 2013. Dupa cum se vede, munca nu se termina niciodata. Florile multicolore iti odihnesc ochii si sufletul.




Iata poezia scrisa la intrarea in biserica:

"Atat de frumoasa pe cat de adevarata.
Un lung tren ne pare viata.
Ne trezim in el mergand,
Fara sa ne dam noi seama,
Unde ne-am suit si cand.
Fericirile sunt halte,
Unde stam cate-un minut,
Pana bine ne dam seama,
Suna, pleaca, a trecut.
Iar durerile sunt statii
Lungi, de nu se mai sfarsesc
Si in ciuda noastra parca,
Tot mai multe se ivesc.
Arzatori de nerabdare,
Inainte tot privim,
Sa ajungem mai degraba
La vreo tinta ce-o dorim.
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe si dureri,
Noi traim hraniti de visuri
Si-nsetati dupa placeri.
Multi copii voiosi se urca.
Cati in drum n-am intilnit,
Iar cate-un batran coboara,
Trist si frant, sau istovit.
Vine-odata insa vremea,
Sa ne coboram si noi.
Ce n-am da atunci o clipa,
Sa ne-ntoarcem inapoi?
Dar pe cand, privind in urma,
Plangem timpul ce-a trecut,
Suna goarna VESNICIEI
Am trait si n-am stiut". 


Departe de lume, aproape de cer.