joi, 27 iunie 2013

Napoli: Castel dell'Ovo

Castel dell'Ovo (Castrum Ovi, in latina) -Castelul Oului- este cel mai vechi castel din Napoli.
Numele sau vine de la o veche legenda conform careia poetul latin Virgiliu -care in Evul Mediu a fost considerat magician– a ascuns un ou in interiorul castelului. Oul era depus intr-o carafa de cristal, care la randul ei, era depusa intr-o cusca aurita. Legenda spune ca acest ou nu trebuie sa se sparga, pentru ca distrugerea oului ar declansa distrugerea castelului si implicit distrugerea orasului. 
Construit pe mica insula Megaride, este acum conectat la continent printr-un drum pietruit. Situl a fost initial stabilit de catre colonistii greci in secolul al VI-lea i.Hr. Apoi, vechii romani au construit o vila, in care, in secolul al V-lea, a fost exilat ultimul imparat roman. Ulterior, aici a fost infiintata o manastire, care a fost distrusa inainte de construirea castelului de normanzi - in secolul al XII-lea. Castelul actual a fost construit in secolul al XV-lea. Castelul are o forma dreptunghiulara. In interiorul zidurilor sunt mai multe cladiri, care sunt adesea folosite pentru expozitii si alte evenimente speciale. In spatele castelului este un promontoriu lung, care a fost probabil folosit ca zona de andocare. Un mare turn rotund sta in afara zidurilor castelului, la sud-est.
Castelul se sprijina pe doua stanci, unite de un arc, stancile fiind, desigur, in mare. In vremea reginei Giovanna I, arcul ce sustinea cele doua stanci, s-a prabusit parțial, fiind reconstruit. Regina a trebuit sa jure locuitorilor ca oul a fost inlocuit .

In secolul al XIX-lea in jurul castelului s-a dezvoltat un mic sat de pescari (Borgo Marinaro). Pescarii exista si acum, langa restaurantele si yachturile luxoase.

In castel se afla Muzeul de Preistorie, utilizat pentru diverse evenimente si expozitii. Vizitarea muzeului, dar si a intregului castel este gratuita.

Castelul se afla intr-una din cele mai curate zone napoletane, intre cartierele San Ferdinando si Chiaia. Exista amenajata zona de promenada dar si piste pentru biciclisti.

joi, 13 iunie 2013

Napoli: Castel Sant'Elmo, Museo Napoli Novecento

Castelul Sant'Elmo este o cetate medievala situata in apropiere de Certosa San Martino, cu o vedere panoramica a orasului Napoli, Italia. Numele Sant'Elmo provine de la o fosta biserica din secolul al X-lea, Sant'Erasmo. In prezent se afla aici un muzeu, o sala de expozitie si birouri.
Documentele atesta o cladire in acest loc din 1275. Cunoscut initial ca Belforte, castelul a fost initial o resedinta fortificata inconjurata de ziduri, poarta de intrare fiind flancata de doua turnulete. In 1329, folosind proiectul arhitectului Tino da Camaino, ducele Robert de Anjou a extins cetatea descrisa in documente ca "Palatium in summitatae montanae Sancti Erasmi". In 1336, palatul a fost mentionat ca si castrum, lucrarile continuand sub Camaino pana la moartea sa in 1343.
Attanasio Primario si Francesco di Vico au condus apoi lucrarile de constructie. Prin 1348, in documente este mentionata cladirea Sancti Erasmi, probabil pentru ca o capela dedicata Sfantului Erasmus a fost amplasata initial pe acest loc. Cetatea angevina a fost grav avariata de un cutremur in 1456, care a demolat zidurile exterioare si turnurile. Conducatorii aragonezi ai orasului Napoli, si in special Don Pedro de Toledo, primul guvernator si varul viceregelui, au initiat un program cuprinzator destinat sa fortifice perimetrul orasului pe baza a patru cetati separate. Castelul Sant'Erasmo a dobandit forma sa hexagonala intre 1537 - 1547 in conformitate cu proiectul lui Pedro Luis Escriva, un arhitect militar. Forma indrazneata a atras critici acerbe din partea contemporanilor sai, intr-o asemenea masura incat in 1538 Escriva a aparat proiectul intr-o apologie publicata.
De fapt, arhitectura castelului care include numeroase ambrazuri, bastioane si ziduri inalte inconjurate de un sant cu apa, se potriveste admirabil cu topografia locului si cu functiile strategice si defensive. Castelul a servit ca un avanpost militar autonom, cu un guvernator care a avut autoritate absoluta atat in ceea ce priveste problemele militare cat si cele civile. In jurul terenurilor de parada se aflau locuintele ofiterilor, casa capelanului, o biserica din 1547 proiectata de arhitectul spaniol Pietro Prato, si cladirile care au supravietuit din perioada angevina. Monumentul funerar al lui Don Pedro de Toledo (1588) se gaseste in sacristia bisericii.
In 1587 depozitul de munitii a fost lovit de un fulger, si a explodat, distrugand biserica, casa preotului si locuintele ofiterilor. Reconstructia a durat doi ani (1599 – 1601), lucrarile fiind conduse de catre arhitectul Domenico Fontana care a pastrat structura initiala a castelului. In 1604 castelul a servit ca inchisoare pentru Tommaso Campanella, catalogat ca eretic, iar in 1799 au fost incarcerati aici patriotii Revolutiei Napoletane, inclusiv Gennaro Serra, Pagano Mario si Sanfelice Luigia. Dupa plecarea garnizoanei bourbone in 1860, acesta a ramas inchisoare militara pana in 1952.
Castelul a ramas in proprietate militara pana in 1976. In urma unui proiect de restaurare intreprins de catre autoritatea de provincie Proveditorato alle Opere Pubbliche de Regione Campania, care a durat sapte ani, castelul a fost eliberat de extensiile adaugate de-a lungul secolelor iar in subsolul acestuia a fost creat un auditorium cu 700 de locuri. In 1982 locatia a fost predata catre Soprintendenza per i Beni Artistici e Storici de Napoli, la etajul superior al fostului bloc al inchisorii fiind infiintata Biblioteca de Istoria Artelor Bruno Molajoli.

In curtea castelului se afla Museo Napoli Novecento (museo del '900 napoletano), construit in anul 1990. Muzeul gazduieste cca 170 opere de arta (picturi, sculpturi, grafica) realizate de artisti napoletani.

Langa castel se afla Certosa di San Martino, manastirea avand la ora actuala rolul de muzeu. Am atasat cateva fotografii din exterior.
Manastirea a fost terminata in anul 1368, fiind dedicata Sfantului Martin din Tours.

Panorame.