vineri, 26 iulie 2013

Schitul "Inaltarea Sfintei Cruci" Sadinca

Judetul Sibiu. O varietate de forme de relief, deci zone de o exceptionala frumusete.

Viile judetului, renumite candva in Europa, au disparut. Cele de la izvorul Secasului (cele mai nobile din Transilvania) au disparut impreuna cu un sat: Sadinca. Un sat bogat, cu pamant roditor si oameni harnici, ajuns acum un catun (3 case cu 4 batranei), undeva intre dealuri, la granita dintre judetul Sibiu si judetul Alba.

Parintele David, impreuna cu o mana de oameni inimosi, a terminat constructia schitului, in anul 2006. Cum omul sfinteste locul, poti spune ca aici e raiul pe pamant. Gasesti intotdeauna o chilie in care sa-ti odihnesti oasele obosite dupa atata drum.

Am atasat cateva fotografii realizate in toamna anului 2010...



 ...apoi cele realizate in iulie 2013. Dupa cum se vede, munca nu se termina niciodata. Florile multicolore iti odihnesc ochii si sufletul.




Iata poezia scrisa la intrarea in biserica:

"Atat de frumoasa pe cat de adevarata.
Un lung tren ne pare viata.
Ne trezim in el mergand,
Fara sa ne dam noi seama,
Unde ne-am suit si cand.
Fericirile sunt halte,
Unde stam cate-un minut,
Pana bine ne dam seama,
Suna, pleaca, a trecut.
Iar durerile sunt statii
Lungi, de nu se mai sfarsesc
Si in ciuda noastra parca,
Tot mai multe se ivesc.
Arzatori de nerabdare,
Inainte tot privim,
Sa ajungem mai degraba
La vreo tinta ce-o dorim.
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe si dureri,
Noi traim hraniti de visuri
Si-nsetati dupa placeri.
Multi copii voiosi se urca.
Cati in drum n-am intilnit,
Iar cate-un batran coboara,
Trist si frant, sau istovit.
Vine-odata insa vremea,
Sa ne coboram si noi.
Ce n-am da atunci o clipa,
Sa ne-ntoarcem inapoi?
Dar pe cand, privind in urma,
Plangem timpul ce-a trecut,
Suna goarna VESNICIEI
Am trait si n-am stiut". 


Departe de lume, aproape de cer. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu